Camil Stoenescu's blog

„Cine salvează o viață salvează lumea întreagă.”

De Oskar Schindler am auzit cu toții. Povestea sa a fost transpusă și într-un film, de mare succes de altfel (premiul Oscar pentru cel mai bun film în 1994). Oskar Schindler (1908-1974) a fost un industriaș german care, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, a salvat de la moarte sigură peste 1200 de evrei, angajându-i în fabricile sale din Polonia și Cehoslovacia. Până aici nimic nou, imaginea omului de afaceri umanist intrând în cultura occidentală, mai ales după filmul din 1993 (pentru cei mai mulți singura sursă de informații cu privire la Oskar Schindler).

Ceea ce puțini știu este că am avut și noi românii un Schindler al nostru, Cornel Dumitrescu (1908 – 1976) pe nume. Pentru cei mai mulți români – chiar și pentru cei interesați de istoria României în Al Doilea Război Mondial – Cornel Dumitrescu este un anonim. Un nume care nu ne spune nimic. Și totuși…

Dacă Schindler a salvat aproximativ 1200 de evrei, omologul său român și anonim a salvat – tot de la moarte sigură – 3642 de evrei, conform cercetărilor și documentării minuțioase întreprinse de un inginer bucureștean, Florea Neagu, cel căruia i se datorează de fapt scoaterea la lumină a vieții și activității lui Cornel Dumitrescu. Dar cine este de fapt Schindler de România?  Născut în 1908, mehedințean de origine, Cornel Dumitrescu urcă treptele ierarhice în cadrul Băncii Marmorosch-Blank, de la simplu curier la director în Consiliul Director al băncii, ajungând treptat și un apropiat al Casei Regale. De pe această poziție el cumpără – la începutul războiului, în 1939 – o fabrică de textile în Cernăuți (Ucraina de astăzi), investiție care s-a dovedit foarte profitabilă de altfel, pe fondul cererii masive de textile generate de războiul contra URSS. Încălcând legislația în vigoare și profitând de o decizie mai veche a mareșalului Antonescu, care fusese oricum abrogată, Cornel Dumitrescu angajează numeroși muncitori evrei în fabrica de textile, uneori chiar 4-5 pe un post, pentru a evita astfel deportarea lor în lagărele de concentrare naziste (sau în cele din Transnistria). Mai mult de atât, folosindu-se de relațiile sale cu personalități importante ale vieții politice românești, românul nu a ezitat să întoarcă, în câteva rânduri, căruțele pline cu evrei de la marginea orașului. Ironia sorții face ca după război, în 1946, dl Dumitrescu să fie anchetat de către autoritățile sovietice sub acuzația de criminal de război, învinuiri de care a fost mai apoi achitat. A murit în 1976, ignorat de istoria oficială.

Oskar Schindler a devenit faimos, prototipul industriașului cu conștiință, animat de valori morale și umane. În acest context poate că și Cornel Dumitrescu merită un film și un roman al său. Sau dacă nu, măcar un loc în manualele de istorie națională.

Mai multe detalii despre viața și activitatea lui Cornel Dumitrescu puteți găsi aici și aici.

Update În aceeași notă – povestea lui Traian Popovici, primarul Cernăuțiului, cel care a salvat viața a 20 000 de evrei, nedeportându-i în Transnistria.