cu și fără tehnologia modernă
Pentru a studia modul în care tehnologia modernă afectează creierul și comportamentul uman, cinci cercetători americani au petrecut o săptămână în Utah, izolați de lume și fără mijloace electronice de comunicație:
Mr. Braver, a psychology professor at Washington University in St. Louis, was one of five neuroscientists on an unusual journey. They spent a week in late May in this remote area of southern Utah, rafting the San Juan River, camping on the soft banks and hiking the tributary canyons.
It was a primitive trip with a sophisticated goal: to understand how heavy use of digital devices and other technology changes how we think and behave, and how a retreat into nature might reverse those effects.
Cellphones do not work here, e-mail is inaccessible and laptops have been left behind. It is a trip into the heart of silence — increasingly rare now that people can get online even in far-flung vacation spots.[…]
Scientists have long thought about how new forms of media affect attention — from the printing press to the television. But the modern study of attention emerged in the early 1980s with the spread of machines that allowed researchers to see changes in blood flow and electrical activity in the brain. Newer machines have let them pinpoint the parts of the brain that light up when people switch from one task to another, or when they are paying attention to music or a movie.
Concluzia? Bombardamentul la care suntem zilnic supuși de către informația digitală – în cea mai mare parte neimportantă cu adevărat – creează o falsă senzație de urgență, de a fi mereu conectat la „pulsul” celorlalți, dinamic și ocupat, iar capacitatea de concentrare și atenția pe termen lung au de suferit. De altfel, cunoștintele noi se fixează și creativitatea se dezvoltă tocmai când suntem „off-line”, decuplați de la zumzăitul informațional, adesea foarte puțin relevant (deși iluzia conferită de acesta este foarte puternică). Dispunem de tehnologie tot mai performantă pentru a spune tot mai puțin – și de la cât mai mare distanță. Este mai simplu să „comunici” cu un cuvânt colorat de pe un ecran. Glasuri care strigă în pustiu.
PS O lectură interesantă cu privire la dependența de Internet poate fi găsită aici.
O zi pe saptamana incerc sa mi-o petrec offline. Duminica citesc, stau cu copiii, etc. Imi place, dar seara abia astept sa arunc un ochi pe email.
cristian voiculescu
16/06/2011 at 08:45
la fel, de obicei în weekend, încerc să stau departe de Internet și calculator sâmbăta sau duminica. până vine seara.
Camil Stoenescu
16/06/2011 at 08:52
Interesanta experienta
Merita incercata!
Theophyle Politeia
16/06/2011 at 09:05