Camil Stoenescu's blog

Naveta spațială Discovery își încheie cariera de 27 de ani prin a 38-a și ultima ieșire în spațiu, fiind lansată – joi 24 februarie – către Stația Spațială Internațională.

Locul este Pharsalos, azi Farsala în Grecia modernă. Data: 9 august 48 î. Hr. Aici se va da bătălia finală dintre Gaius Iulius Cezar și Gnaeus Pompei Magnus, confruntare decisivă în stabilirea viitorului conducător al Romei și (implicit) al lumii mediteraneene. Iulius Cezar nu mai necesită nici o prezentare – este una dintre personalitățile cheie ale istoriei antice, el asigurând tranziția de la Republica Romană la Imperiu. La rândul său, nici Pompei Magnus nu era un diletant sau vreun oportunist apărut din neant pe scena luptei de putere ce măcina societatea romană în ultimii ani ai republicii. Fusese favoritul lui Sulla, obținuse succese militare strălucite în Orient și era sprijinit de majoritatea senatorilor, fiind un optimates; spre deosebire de el, Cezar era un populares. Date fiind acestea, Pompei a fost, pentru un timp, egalul și rivalul lui Cezar. La Pharsalos balanța de forțe înclina clar în partea lui Pompei – acesta dispunea de 45 000 de legionari (11 legiuni sau 110 cohorte complete) și 7000 de călăreți. În comparație, Cezar nu avea decât vreo 22 000 de legionari (80 de cohorte cu efectiv incomplet) și 1000 de călăreți gali și germani; o armată mai prost hrănită și de două ori mai mică. Nu era prima data când două armate romane se găseau față în față – scenariul se repetase adesea în vremea războiului civil dintre Marius și Sulla; nu avea să fie nici ultima oară, cum o vor demonstra mai apoi Antonius și Octavius. Dar să revenim la Pharsalos: avem față în față doi comandanți pricepuți, două armate înzestrate cu același armament, aceeași pregătire militară, aceeași tactică, pe un teren omogen. Diferența? Legiunile lui Cezar erau cele care cuceriseră Galia, cu câțiva ani mai înainte. Consecință firească, la sfârșitul zilei Cezar era învingător, armata pompeiană se retrăgea în dezordine, iar Pompei fugea în Egiptul ptolemeic, unde avea să-și găsească sfârșitul.

Morala? Experiența contează mai mult decât orice altceva. Și nu doar în lupta corp la corp.

Pentru o imagine de ansamblu asupra Chinei de astăzi:

De remarcat cum aproape întreaga economie și populație sunt concentrate în jumătatea estică a țării, în special zona de coastă, în timp ce provinciile muntoase din Vest sunt serios rămase în urmă.

Din The Economist.

Spre deosebire de celelalte unități fundamentale de măsură ale Sistemului Internațional – secunda, metrul, amperul, candela, kelvinul și molul – kilogramul (kg) este ultima unitate definită (încă) prin raportarea la un un obiect fizic: kilogramul-etalon  aflat în seiful Biroului Internațional de Greutăți și Măsuri din Sèvres, Franța. Este un artefact, o bucată de aliaj de platină-iridiu, nu o constantă fizică imuabilă, precum metrul (distanța parcursă de lumină în vid în 1/299792458 secunde) sau kelvinul (punctul triplul al apei). Pentru scopuri practice se poate considera că 1 kg = masa unui litru de apă distilată la temperatura de 4 °C și la presiune atmosferă normală, de aici pornind și definirea kilogramului, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Franța. De atunci datează și „primul kilogram”, alcătuit doar din platină. Prin Convention du Mètre din 1875, kilogramul este cilindrul de platină-iridiu (cunoscut ca IPK – International Prototype Kilogram) fabricat în deceniul opt al secolului XIX. Prin definiție, eroarea în măsurarea masei IPK este 0.

Poate părea o problemă minoră, pur teoretică, dar să nu uităm de toate celelalte unități esențiale care se definesc în raport cu kilogramul – de pildă newtonul, joulul sau wattul. Datorită tuturo acestor neajunsuri a luat naștere proiectul Avogadro – redefinirea kilogramului în funcție de constanta lui Avogadro (numărul de atomi sau molecule dintr-un mol de substanță – 6.022141 x 10²³):

The Avogadro constant links the atomic and the macroscopic properties of matter. Since the molar Planck constant is well known via the measurement of the Rydberg constant, it is also closely related to the Planck constant. In addition, its accurate determination is of paramount importance for a definition of the kilogram in terms of a fundamental constant. We describe a new approach for its determination by counting the atoms in 1 kg single-crystal spheres, which are highly enriched with the ²⁸Si isotope. It enabled isotope dilution mass spectroscopy to determine the molar mass of the silicon crystal with unprecedented accuracy. The value obtained, N_A=6.022 140 78(18)×10²³  mol^-1, is the most accurate input datum for a new definition of the kilogram.

Sferele respective sunt cele mai rotunde obiecte create vreodată – dacă ar fi de mărimea Pământului, diferența maximă de nivel între cel mai înalt și cel mai coborât punct ar fi de doar 2.4 m.

Mai multe detalii – aici.

Astfel, în medie 24% din totalul angajaților țărilor Uniunii Europene (plus Norvegia) lucrează în industrie; pentru România procentul respectiv este de 31.3%. Lesne de imaginat, în ceea ce privește agricultura România și Bulgaria se află în frunte, cu 27.8 % și respectiv 19.9% de persoane ocupate, valori de 4-5 ori mai mari decât media europeană (5.6%). În sectorul serviciilor – ramura cea mai consistent reprezentată într-o economie dezvoltată – media la nivel de UE este de 69.5%, în timp ce doar 39.2% dintre angajații români lucrează în domeniul respectiv.

Material de studiu pentru guvernanți.

Sursa – The Economist.

În 2012 se vor împlini o sută de la fatala expediție a lui Robert Falcon Scott, expediție menită a „cuceri”, pentru prima dată, în istorie Polul Sud:

Polul Sud a fost va fi atins pe 17 ianuarie 1912 de către Scott împreună cu alți 4 tovarăși rămași – Edward Wilson, Henry Bowers, Lawrence Oates și Edgar Evans – doar pentru a descoperi că Roald Amundsen (primul om care a ajuns la Polul Sud) îi devansase cu 5 săptămâni. Pe drumul de întoarcere, descurajați și extenuați, toți cei cinci își vor găsi sfârșitul. Ultimul care avea să moară va fi Scott, pe 29 martie 1912.

Mai multe detalii – aici.

Poveste despre timp, tradiție și memorie (colectivă), în varianta culeasă de către Jean-Claude Carriere în „Cercul mincinoșilor”.

Într-un orășel polonez în care trăia o comunitate evreiască exista din cele mai vechi timpuri o ceremonie deosebită, care avea loc în pădure o dată la treizeci de ani. Un rabin bătrân, care cunoștea rânduiala și obiceiurile, a împărtășit-o altui rabin.

Când a sosit timpul, acesta a însoțit un grup de credincioși în pădure, la locul hotărât, și a făcut ceea ce presupunea ritualul respectiv, după care toată lumea s-a întors acasă.

Au trecut anii. Când a venit din nou vremea ceremoniei, după treizeci de ani, rabinul murise și el. Cei 3-4 credincioși care mai rămăseseră în viață s-au dus în pădure însoțiți de câțiva neofiți și alt rabin. Ajunși aici, nu și-au putut aminti locul.

- În poiana asta, a spus unul.

- Nici vorbă, a replicat altul. E mult mai departe!

Au ales până la urmă un loc, fără să fie siguri că era cel mai bun, au făcut ce trebuia după rânduieli și s-au întors acasă.

După treizeci de ani nu mai erau în viață decât unii dintre neofiții de odinioară. Cu un nou rabin în frunte, s-au întors în pădure, însoțiți de câțiva tineri. De această dată n-au recunoscut nici măcar o poiană. Totul se schimbase, totul se amesteca în mintea lor. Până și ritualul ceremoniei li se părea tulbure. Care rugăciune trebuia spusă mai întâi?

Nu mai știau. Au făcut cum s-au priceput mai bine și s-au întors acasă.

După alți treizeci de ani un alt grup, având în frunte un alt rabin, s-a dus în pădure. Auziseră despre o ceremonie de mare însemnătate care avea loc demult în pădure. În ce zi? Nimeni nu mai știa. În ce loc și sub ce formă? Nu se putea spune.

Rabinul și credincioșii au rătăcit prin pădure timp de vreo două ceasuri, prin ploaie, fără să celebreze nici un fel de ceremonie, apoi s-au întors acasă și s-au adunat la sinagogă.

Unul dintre credincioși a spus, descurajat:

- Am uitat tot. Data viitoare nici n-ar mai trebui să ne ostenim să mergem în pădure.

- Așa este, a zis rabinul, am uitat toate amănuntele ceremoniei. Dar nu e totul pierdut. Avem totuși de ce să fim mulțumiți.

- Ce vrei să spui?

- Vom avea întotdeauna ceva de povestit.

To collect the network data, I used the Gephi Graph Streaming plugin, connected it to a Python web server I made myself. This web server works like a bridge, it connects to the Twitter Streaming API using the statuses/filter service and converts the users and retweets to nodes and edges in a network format that can be read by the Gephi Graph Streaming plugin.Nodes are twitter users, and links appear between the nodes A and B when B retweeted a message of A containing the hashtag #jan25.

The static network visualization is just the final result of about one hour of data collection. It is a dynamic network, and it’s possible to get much more information from the collected data. For example, before the announcement, there were few nodes and edges, sparse in time. But when the announcement arrives, a boom of retweets appears on the network. A video with the flow of retweets is available on YouTube. It shows the dynamic network construction during the hour of data collection, compacted in less than four minutes. During the collection, I run Gephi with the Force Atlas layout just adjusting some parameters from default: repulsion strength to 2000, attraction strength to 0.3 and speed to 10.

I was very lucky to get this data. On February 11 afternoon I was testing the Python server that works as bridge and connected to Twitter. I tried some interesting hashtags to see it working, and at the moment #jan25 seemed to be an active hashtag. I let the application run for some time, adjusted some parameters for visualization, and at some point there was aburst in the activity. I didn’t understood what was happening until I checked again my Twitter account and realized that the Egypt’s vice-president had just made the resignation announcement. After it, I proceeded collecting data, and the final result was this network. It was very interesting to see, in real time, the exact moment when Tahrir Square, from a mass protest demonstration, has been transformed in a giant party, and the burst in the Twitter’s activity. It was like covering in real time a virtual event, a big event that was happening in the Twitter virtual world.

De aici, munca lui André Panisson.

Clișee de vineri .

De aici.

Un profesor american de la Universitatea din Connecticut, Donald J. Leu, a arătat cum (chiar și) jurnaliștii cred aproape tot ceea ce văd pe Internet – în cazul de față existența unei caracatițe de copac (Octopus paxarbolis) o nouă specie (arboricolă) de cefalopod. În acest scop el s-a folosit de website-ul respectivei creaturi – inventată de către Lyle Zapato în 1998 – într-un studiu menit a testa vigilența și spiritul critic al viitorilor jurnaliști americani. Lesne de prevăzut în epoca informației facile și îndoielnice, îngurgitată pe nemestecate, aceștia au picat testul în proporție de 100% (25 din 25 de studenți) – în concluzie caracatița de copac există cu adevărat (doar scrie de ea pe Internet, nu?). Întrebarea care se pune este simplă – ce diferență există între caracatița de copac, o creatură inventată în scop didactic, și ultima ispravă (penibilă) a presei românești?

Este vorba de mai multe ziare (Adevărul) și site-uri românești „de știri” (Realitatea & compania) care au preluat – fără o minimă verificare prealabilă – o informație eronată: aceea conform căreia o anumită „emisiune” (circ în direct, n-am s-o menționez aici) a fost suspendată de către CNA pentru 90 de zile, în urma reclamației a două persoane – jurnalistul Mircea Marian și cunoscutul blogger Cetin Ametcea – jignite de mizeriile vehiculate în mod repetat acolo. De fapt totul n-a fost decât o farsă abilă (intitulată sugestiv experiment social) menită a demonstra cât de ușor se pot introduce informații false în mass-media autohtonă:

Arhi a citit mesajul si a scris un articol pe tema asta. Pe twitter stirea a explodat, care mai de care avand grija sa dea re-tweet la noutate, blogurile au inceput sa preia stirea, chiar si pe Adevarul.ro a aparut subiectul respectiv la ora la care scriu acest articol. O nebunie totala. Astfel micul meu experiment social a devenit viral. Pana aici toate bune si frumoase. Si totusi din pacate am avut dreptate. Un simplu om cu doar 8 clase a reusit sa introduca in media o stire falsa. Intelege cineva cat de grava, dar in acelasi timp cat de hilara este problema? […]

Informatia inseamna putere. A detine capacitatea de a manipula informatia dupa bunul plac iti ofera putere aproape absoluta. Nu va uitati la greseala unui blogger pentru ca nu el este cel vinovat. Oamenii ca Mircea Badea manipuleaza turmele de oi zilnic cu buna stiinta si interese meschine, iar din pacate acele oi ne afecteaza zilnic vietile. Ori de cate ori auziti o stire care va intereseaza intr-un mod deosebit aveti grija sa obtineti confirmarea faptelor si din alte surse.

Experimentul a reușit pe deplin. În contextul de față relevant nu este faptul că bloggerul în cauză a fost indus în eroare de e-mailul primit (i se putea întâmpla oricui, în circumstanțele date) ci faptul că presa românească nu a fost capabilă să-și facă datoria și să analizeze critic informața respectivă. Repet, este vorba de oameni a căror ocupație constă tocmai în discernerea și interpretarea „datelor” primite, pentru a oferi publicului larg informații corecte și credibile; nu zvonuri, nu credințe, nu posibile surse de sporire a audienței. Nu, ceea ce se întâmplă în România nu este jurnalism, aceasta nu este informare, este doar radio-șanț, bârfă comunală și goană după trafic. Caracatița continuă să zburde fericită prin copaci.

PS  Și în loc de epilog: autoarea articolului din Adevărul nu este la prima abatere de acest fel – nu mai târziu de duminica trecută lua de bună (și prezenta drept „știre”) o glumă (iWater) preluată de pe un site specializat în parodierea Apple. Articolul aberant a fost dat jos de pe adevărul.ro, dar în imaginea din dreapta se poate vedea un screenshot edificator. Mă întreb în ce fel își selectează Adevărul oamenii, când sunt atâția absolvenți de FJSC șomeri…