Camil Stoenescu's blog

Doar date statistice, reci și impersonale, deoarece nu cred că este cineva în măsură să scrie despre sinucidere – fenomen individual prin excelență – „eseistic”, amestecând judecăți de valoare și  clișee preluate de-a gata și mai apoi regurgitate convenabil.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății:

Nu întâmplător cele mai multe sinucideri s-au înregistrat în anii dificili din punct de vedere economic, ani de sărăcie, stagnare și inflație (decada 1990-2000, cu precădere). Altfel, statistic vorbind, stăm bine, având în vedere că vârful clasamentului este ocupat de țări precum Lituania (30.4 de sinucideri la 100 000 de locuitori), Rusia (30.1), Japonia (24) sau Coreea de Sud (21.9).

de aici.

În ultimii 28 000 de ani volumul creierului uman mediu s-a diminuat cu 15 până la 30% față de creierul Omului de la Cro-Magnon:

N-ar trebui să ne mirăm, e destul să ne uităm în jur, pe stradă sau pe Internet, pentru a vedea respectivul proces (încă) în plină desfășurare.

Din Le Figaro.

”Primele două automate Herdan au fost în blocul Aro şi în Bulevardul Academiei, vis-a-vis de librăria “Cartea Românească”. Clientul îşi lua frugala hrană lângă nişte măsuţe dimensionate pentru înălţimea statului în picioare. Ceva mai târziu, automatul Herdan îşi avea în Calea Victoriei în faţa Palatului Telefoanelor o clădire cu trei nivele. La parter clientela stătea şi consuma în picioare, la cele două etaje erau mese cu scaune, iar fetele în uniformă luau aici comenzi şi serveau ca la restaurant. Numele de automat era impropriu, dar îşi avea originea într-o altă întreprindere care buctase cu un an înainte de sosirea mea în Bucureşti. Fusese un automat după model american, instalat în clădirea de sub terasa Cercului Militar unde acum se află o sală de expoziţie. Acolo se proceda cu introducerea unei fise într-un aparat şi apăsând pe buton se declanşa servirea mecanică a gustărilor şi băuturilor afişate. În acel loc îşi făcuseră vad boema bucureşteană şi i-am auzit de multe ori pe Jebeleanu, pe Horia Groza şi pe Eugen Ionescu, pomenind de întâlnirile lor de la automat. Se cita şi o bătaie între doi concurenţi la graţiile unei tinere, invitate a grupului, conflict din care Alfons Adania a ieşit pălmuit, tras de păr şi cu expurgări de sânge pe nas. Cum clientelei statornice a acelui automat îi fluiera de obicei vântul prin buzunare, a sosit curând şi falimentul. Dar noţiunea de automat a rămas şi anexa fabricii Herdan a preluat-o, asigurându-i succesul. Pentru alte gustări frugale, cu economie de timp şi bani, centrul Bucureştilor mai avea câteva puncte. Era bodega Mercur din pasajul Imobiliara, cu produse din carne, consumate în faţa bufetului, în picioare, apoi bodega Dragomir Niculescu cu vestitele pateuri cu ciuperci şi bere Lowenbrau şi plăcintăria Tic-Tac de pe bulevardul Elisabeta, cu prostiile ei de foetaj fin cu carne şi brânză, asociate vinului negru la sfert sau la pahar. Cât despre vestitele restaurante ale centrului, ele erau Capşa, Enescu, Continental, Modern, Athénée Palace şi Cina.

Pentru cealaltă hrană, de care boema nu era mai puţin flămândă, pe un perimetru între Ateneu şi Poşta Centrală, figura o constelaţie de librării, în frunte cu Cartea românească şi Alcalay, una pe Bulevardul Academiei, cealaltă în colţul unde se întâlnea Calea Victoriei cu bulevardul. Cea dintâi era un patrulater uriaş, având în faţă tarabe şi rafturi cu cărţi, iar în partea din fund manuale şcolare, rechizite şi papetărie. La cărţi literare şeful de raion era un bărbat oacheş, cu părul pana corbului şi mişcări iuţi, pe nume Mişu Brandeski, renumit pentru atenţia pe care o arăta clientului, dar şi pentru cunoştinţele lui despre marfa pe care o vindea. Cu toţi scriitorii, Mişu se dovedea a fi prieten. De la parterul librăriei o scară largă ducea la demisol unde era secţia franceză sub grija mult simpaticei domnişoare Mitzi, o femeie fără vârstă, în ţinuta ei severă de Schwester, dar cu o inimă de aur. Dădeai acolo de o odaie mare, în mijlocul căreia se afla adâncitura unui cerc de beton în formă de cupă, cu raza de doi metri, în care se aflau cărţi ale clasicilor francezi, în ediţii populare şi la preţuri derizorii. Se putea cumpăra, de pildă, Le genie du christianisme în două volume pe preţul a două feluri de mâncare de la automatul Herdan.

La librăria Alcalay din apropiere, în rolul lui Mişu de la Cartea românească se afla un domn Iulius, bătrânel cu părul grizonat şi faţa palidă, care răspundea de cartea străină (franceză). La orele prânzului, era ştiut, îşi făcea aici apariţia, aproape zilnic, E. Lovinescu. El se întorcea atunci de la Liceul Mihai Viteazul, unde preda limba latină, venind cu tramvaiul 14, la care avea abonament. Cobora la staţia de la Universitate, iar după conspectarea noutăţilor din librărie şi întâlnirea cu unii cunoscuţi, drumul lui spre casă făcea totdeauna un mic ocol prin Cişmigiu. Între aceste două mari centre de difuzare a cărţii, apăruse prin ’33, tot pe Bulevardul Academiei, noua librărie Cultura Poporului, condusă de figura elegantă, simpatică şi uşor preţioasă a lui Virgil Montăureanu, care lucrase înainte la librăria Socec. Prăvălia lui era mică, dar des vizitată de scriitori, puşi aici la curent totdeauna cu noutăţile pariziene. Montăureanu era prieten şi cu poeţii cei mai tineri din avangardă, Gherasim Luca, Paul Păun şi eseistul D. Trost, pe care-i cunoscusem şi eu la revista “Azi”, şi el îi recomanda la toată lumea. Când mi-a apărut prima carte ştiu că într-o zi Montăureanu m-a întâmpinat cu fireasca lui seninătate, spunându-mi că un client al lui, pe nume Cluceru, mă roagă să-i semnez un autograf.

Pe Voronca îl întâlneam des în acest loc şi odată ieşind din librărie împreună cu el m-a apucat de braţ şi cu mare parapon mi-a suflat la ureche nervos:

- Dragă prietene, este unul zis Saşa Pană care mă imită într-un mod revoltător! Ce pot face în faţa acestui jaf? Am căutat să-l liniştesc, spunându-i că de unde nu-i, nici Dumnezeu nu are ce lua, iar de acolo de unde se produce din plin şi prisoseşte, cum e cazul în atelierul poetic al lui Voronca, se mai înfruptă şi străinii. Iar acel “unul zis Saşa Pană ” cum îi spunea el, i-am amintit că era prietenul său devotat care-şi cheltuia toate salariile pe costurile revistei “Unu” şi pe cărţile tipărite sub egida aceleaşi publicaţii avangardiste. M-am mirat însă că într-o echipă atât de puţin numeroasă cum era cea de la “Unu” existau asemenea tensiuni. Alte vaduri ale literei tipărite mai erau: librăria Socec la parterul magazinului Galleries Lafayette, apoi o altă librărie mare pe Lipscani, librăria Hasefer în pasajul din faţa Prefecturii de Poliţie şi librăria Editurii Ignat Hertz de la începutul Căii Victoriei. Tot pe Calea Victoriei, mai sus, în faţa Ateneului, la parterul hotelului Splendid funcţiona Librăria franceză, iar ceva mai încolo lângă Cofetăria Nestor, la un hochparterre, Librăria Italiană şi peste drum de ea, librăria de cărţi bisericeşti Pavel Suru. La Librăria Italiană, în afară de cărţi erau expuse ades reproduceri după opere de artă, stampe şi obiecte de artizanat, iar la Hasefer figurau uneori expoziţii de pictură.

Celelalte case de comerţ ale Bucureştilor din acel timp îşi aveau şi ele faima şi numele lor de răsunet. De pildă, rege al produselor de băcănie era Dumitrescu-Militari şi alţii cu nume ca Ion Ubu Mocanu, Stelian Petrescu sau Dinischiotu, toţi aflaţi pe lângă Piaţa Mare, locul unde pictorul Steriade concepuse celebra lui pânză Spoitorii, un şir de trenţăroşi cu uneltele muncii lor pe umăr, proiectaţi lângă un perete. Tot pe una din străzile de lângă piaţă îşi avusese lăptăria Gheorghe Dinu (Stephan Roll) cu ani înainte acolo şi stâlpii avangardei, Vinea, Iancu, Miliţa, Maxy, făcuseră agape în cinstea lui Brâncuşi, la o primă vizită a acestuia în ţară…

În comerţul de ţesături de toate soiurile, alături de Pop şi Bunescu, conducea patronul unui mare magazin cu etaje, pe nume Athanasiu, cunoscut sub parola ilustrată “La vulturul de mare cu peştele în ghiare”. Magazine cu confecţii vestimentare erau multe, dar în fruntea lor, cu produse de mare calitate, se situa Cehoslovaca din bulevardul Elisabeta. Case vechi cu tradiţie în materie de manufactură fină mai erau Sigmund Prager din Calea Victoriei şi un alt Prager pe strada Carol, lângă Poşta Centrală, apoi magazinul Fain unde găseai pulovere şi fulare de lână scoţiană. Tot pe fostul Pod al Mogoşoaiei mai existau până prin ’35 două magazine ce fiinţau de dinaintea primului război, Furnica şi Ţăranca, cu ţesături naţionale şi cu mobilă. Cunoscuta firmă de încălţăminte Carabela mai avea produse prin prăvălii, dar îi luase locul cu avânt sporit producţia fabricii Mociorniţa, marfă rezistentă şi de calitate, dar şi cu preţuri mari. Cizmarii care lucrau comenzi şi concurau cu artizanii italieni de mare faimă erau Schul şi Ştefan Mihailescu, iar mai târziu un sas braşovean cu prăvălia pe strada Brezoianu. Pardesie şi alte haine de comandă la Neuman şi la Neuwirth, cravate la Brummell şi pălării la Drăgănescu pe Regală. De pe Calea Victoriei, la finele deceniului patru, au disparut şi două mari farmacii de până atunci, una era Chihăiescu, situată pe porţiunea dintre strada Ştirbei Vodă şi Berthelot, iar a doua în dreptul Pieţii Amzei, avea o firmă enormă cu titulatura “La ochiul lui Dumnezeu”. Bucureştii găzduiau şi o fabrică de clopote, patron al bronzului cântător fiind Ionescu zis Clopotaru, şi o prosperă industrie de plăci ceramice, proprietate a domnului Zwiebel, un septuagenar, elveţian de origine, falnic, şi cu o barbă albă de apostol. Era una din figurile oraşului, după care lumea întorcea capul.”

Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, Bucureşti, Editura Albatros, 1998.

Pentru nostalgici.

de aici.

1956, anul în care Marea Britanie și Franța au realizat, în sfârșit, că nu mai sunt mari puteri, eșuând în încercarea lor a opri naționalizarea Canalului de Suez, inițiată de noul lider egiptean Gamal Abdel Nasser (președinte al Egiptului până în 1970):

Celelalte două părți ale documentarului – aici și aici.

Confirming what a few have reported this evening: in an action unprecedented in Internet history, the Egyptian government appears to have ordered service providers to shut down all international connections to the Internet. Critical European-Asian fiber-optic routes through Egypt appear to be unaffected for now. But every Egyptian provider, every business, bank, Internet cafe, website, school, embassy, and government office that relied on the big four Egyptian ISPs for their Internet connectivity is now cut off from the rest of the world. Link Egypt, Vodafone/Raya, Telecom Egypt, Etisalat Misr, and all their customers and partners are, for the moment, off the air.

At 22:34 UTC (00:34am local time), Renesys observed the virtually simultaneous withdrawal of all routes to Egyptian networks in the Internet’s global routing table. Approximately 3,500 individual BGP routes were withdrawn, leaving no valid paths by which the rest of the world could continue to exchange Internet traffic with Egypt’s service providers. Virtually all of Egypt’s Internet addresses are now unreachable, worldwide.

De aici.

Vodafone declară:

„All mobile operators in Egypt have been instructed to suspend services in selected areas. Under Egyptian legislation the authorities have the right to issue such an order and we are obliged to comply with it. The Egyptian authorities will be clarifying the situation in due course.”

În timp ce protestele la adresa regimului lui Hosni Mubarak (la putere din 1982) continuă…

Adevărata comunitate globală, care vorbește o limbă universală, dincolo de orice considerente culturale, economice sau politice – comunitatea științifică:

„My employer, Science-Metrix, is bibliometric consulting firm. In other words, we engineer ways to measure the impact and growth of scientific discovery (and publications) in the world. To accomplish this, we license data from scientific journal aggregators like Elsevier’s Scopus and Thomson Reuter’s Web of Science. The data we have is bibliographic in nature. We don’t have the full text of the articles but rather citation networks, authors and their affiliations, abstracts, etc.

From this data, I extracted and aggregated scientific collaboration between cities all over the world. For example, if a UCLA researcher published a paper with a colleague at the University of Tokyo, this would create an instance of collaboration between Los Angeles and Tokyo. The result of this process is a very long list of city pairs, like Los Angeles-Tokyo, and the number of instances of scientific collaboration between them. Following that, I used the geoname.org database to convert the cities’ names to geographical coordinates.”

De remarcat „strălucirea” Americii de Nord, Japoniei sau Europei, precum și apariția noilor „licurici” – China sau Brazilia.

De aici.

O confirmă și ultimul studiu al „Pew Research Center’s Forum on Religion & Public Life”. Câteva dintre cifrele brute care stau mărturie afirmației din titlu:

• în prezent există pe glob 1.6 miliarde de musulmani, fiind de așteptat (conform tendinței actuale de creștere) ca numărul lor să crească cu 35% în 2030, până la 2.2 miliarde;
• rata de creștere a populației musulmane este dublă față de cea a populației de alte religii (1.5% versus 0.7%);
• dacă se continuă tendința actuală, musulmanii vor constitui 26.4% din populația lumii în 2030 estimată la aprox. 8.3 miliarde), în prezent respectivul procent fiind de 23.4% (din totalul de 6.9 miliarde locuitori ai lumii);

În ceea ce privește Europa, aici procentul musulmanilor va crește cu aproape o treime în următorii douăzeci de ani, de la 6% în 2010 la 8% în 2030. În cifre absolute, creșterea se traduce printr-un „salt” de la 44 de milioane la 58.2 milioane de musulmani. Cum e și de așteptat, cei mai mulți dintre aceștia vor locui în Vestul și Nordul Europei. Câteva exemple: Marea Britanie (4.6% astăzi, 8.2% în 2030), Franța (7.5% acum, 10.3% în 2030), Suedia (4.9% –> 9.9%), Belgia (6% –> 10.2%). Zece țări europene vor „beneficia” de mai mult de 10% populație musulmană în 2030: Rusia (14.4%), Kosovo (93.5%), Albania (83.2%), Bosnia-Herțegovina (42.7%), Macedonia (40.3%), Muntenegru (21.5%), Bulgaria (15.7%), Georgia (11.5%), Franța (10.3%) și Belgia (10.2%).

Mai multe detalii – aici.

PS Viitorul va fi, în egală măsură, musulman și hindus; a se vedea în acest sens creșterea demografică a Indiei, cu toate consecințele ce decurg de aici.

…aflat la 13.2 miliarde de ani-lumină (vârsta Universului se consideră a fi de 13.7 miliarde de ani) a fost observat de către telescopul spațial Hubble:

”Astronomers have pushed NASA’s Hubble Space Telescope to its limits by finding what is likely to be the most distant object ever seen in the universe. The object’s light traveled 13.2 billion years to reach Hubble, roughly 150 million years longer than the previous record holder. The age of the universe is approximately 13.7 billion years.
The tiny, dim object is a compact galaxy of blue stars that existed 480 million years after the big bang. More than 100 such mini-galaxies would be needed to make up our Milky Way. The new research offers surprising evidence that the rate of star birth in the early universe grew dramatically, increasing by about a factor of 10 from 480 million years to 650 million years after the big bang.
“NASA continues to reach for new heights, and this latest Hubble discovery will deepen our understanding of the universe and benefit generations to come,” said NASA Administrator Charles Bolden, who was the pilot of the space shuttle mission that carried Hubble to orbit. “We could only dream when we launched Hubble more than 20 years ago that it would have the ability to make these types of groundbreaking discoveries and rewrite textbooks.”
Astronomers don’t know exactly when the first stars appeared in the universe, but every step farther from Earth takes them deeper into the early formative years when stars and galaxies began to emerge in the aftermath of the big bang.
“These observations provide us with our best insights yet into the earlier primeval objects that have yet to be found,” said Rychard Bouwens of the University of Leiden in the Netherlands. Bouwens and Illingworth report the discovery in the Jan. 27 issue of the British science journal Nature.
This observation was made with the Wide Field Camera 3 starting just a few months after it was installed in the observatory in May 2009, during the last NASA space shuttle servicing mission to Hubble. After more than a year of detailed observations and analysis, the object was positively identified in the camera’s Hubble Ultra Deep Field-Infrared data taken in the late summers of 2009 and 2010.”

De aici.

Nu avem nevoie de astrologie, fantome, telekinezie sau magie. Realitatea este mult mai ciudată și mai interesantă.

Cu un optimist 4.1%, conform Fondului Monetar Internațional:

„The IMF released updates to its two flagship analyses, the World Economic Outlook (WEO) and the Global Financial Stability Report (GFSR), showing that the world is in a two-speed economic recovery, with advanced economies still recovering slowly and emerging markets and even some low-income countries relatively buoyant. The IMF will release an update to its Fiscal Monitor in Washington on January 27.

“Nearly four years after the onset of the largest financial crisis since the Great Depression, global financial stability is still not assured and there remain significant policy challenges to be addressed,” the GFSR, released in Johannesburg on January 25, said.

Global output is projected to expand by about 4½ percent in 2011 (see table), an upward revision of about a ¼ percentage point relative to the October 2010 WEO. IMF economists said this reflects stronger-than-expected activity in the second half of 2010 as well as new policy initiatives in the United States that will boost activity this year.”