justitie de Romania
”In motivarea cererii reclamantii arata ca, in data de 06 august, data stabilita pentru plata salariului aferent lunii iulie, au luat la cunostinta faptul ca le-au fost diminuate unilateral salariile cu 25%.
Salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza raportului de munca. Efectele raportului de munca se concretizeaza in obligatii de ambele parti, iar una din obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestata, asa cum a fost el stabilit prin contractului individual de munca.
Contractul individual de munca este conventia prin care se materializeaza vointa angajatorului si a viitorului salariat de a intra intr-un raport juridic de munca. In aceasta conventie, negociata si liber consimtita, sunt prevazute in limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfasurare si de incetare a raportului de munca, drepturile, obligatiile si raspunderile ambelor parti.
Salariul reprezinta unul dintre drepturile asupra caruia cele doua parti ale raportului juridic de munca au convenit si l-au prevazut in mod expres in continutul contractului, in conformitate cu dispozitiile art. 17 alin. 2, coroborat cu art. 3 din acelasi articol.
Un tert fata de acest contract individual de munca nu poate interveni pentru a modifica acordul partilor semnatare. Statul, tert raportat la contractul individual de munca, incheiat intre angajator si salariat, nu poate modifica ceea ce partile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora in mod direct, prin edictarea unei legi in acest sens, caci protectia juridica a raportului juridic de munca stabilit contractual este acelasi atat pentru personalul bugetar, cat si pentru cel incadrat la angajatori privati. Nu se poate vorbi de o protectie a legii mai mare in cazul angajatilor privati.”
Decizia Tribunalului Vâlcea, din 14 noiembrie 2010, care a declarat ilegală tăierile salariilor bugetarilor cu 25% (de aici).
În traducere liberă și într-o logică halucinantă, statul este terț față de el însuși, căci primăriile nu sunt nimic altceva decât reprezentantele statului în teritoriu. Cu alte cuvinte, când e vorba de luat, statul devine terț. Când e vorba de achitat salarii și pompat bani în bugetele locale ale primăriile, e parte din sistem. Curat constituțional! În interpretare originală, legea e bună și ni se aplică doar când ne este favorabilă. Când același „stat” crește unilateral salariul minim pe economie, toată lumea râde, cântă și danseză. Când taie din salarii, statul își pierde, brusc, prerogativele de politică fiscală pe care le deține în orice țară din lume.
Două concluzii se nasc, pe cale logică, din această sentință:
-
privatizarea întregii administrații locale, cu toate consecințele de rigoare;
-
federalizarea României: fondurile colectate la nivel local rămân la nivel local;
Mă îndoiesc că domnii judecători de la Tribunalul Vâlcea s-au gândit atât de departe, dat fiind și conflictul de interese în care aceștia se găsesc. În aceste condiții, nu înțeleg ce rost mai au facultățile de drept din România. Ar putea fi la fel de bine suplinite cu succes de către facultățile de literatură, mai precis eseistică și proză de ficțiune.
PS Justețea economică a micșorărilor salariale operate de către actualul guvern constituie o temă separată.
