parabola orientala
La suirea pe tronul strămoşilor, tânărul suveran indian Shabrahma avea doar 18 ani. Era tânăr, entuziat şi plin de vise, hotărât să rămână în memoria poporului său.
Împărăţia pe care o moştenea era întinsă şi bogată. La încoronare, i-a chemat pe toţi înţelepţii din împărăţie şi le-a spus: "Vreau să-mi adunaţi la un loc toate cunoştinţele oamenilor, tot ce au creat oamenii până acum, toată istoria lor. Mă înţelegeți deci: vreau totul. Să veniţi la mine când veţi fi gata!"
Înţelepţii au plecat să îndeplinească porunca stăpânului lor. Trec zece ani. Într-o zi, la poarta palatului se înfăţişează o numeroasă caravană, din sute de cămile. La întrebarea regelui, mai-marele învăţaţilor răspunde: "Iată, Înălţimea vostră, tot ce ne-aţi cerut. Se află în spatele a două sute cincizeci de cămile."…
Tânărul împărat: "E mult prea mult, mai reduceţi!" Trec alţi zece ani. Aflat acum în plină maturitate, Shabrahma vede apărând iar caravana înţelepţilor, de data aceasta cu o sută de cămile. Le răspunde: "Tot e prea mult, mai reduceţi!"
Se scurg douăzeci de ani. Încărunţit, împăratul vede venind pe cel mai de seamă dintre înţelepţi cu o cămilă de căpăstru. Oftând, suveranul îl întreabă: "Nu mai poţi reduce nimic? Nu cred că voi avea vreme să citesc tot ce scrie aici…"
Trec încă zece ani, Shabrahma este acum bătrân, timpul nu l-a iertat nici pe el…Cu ochii slăbiţi zăreşte într-o zi, venind prin praful drumului, pe starostele înţelepţilor, un bătrân cocârjat, la fel de bătrân ca vremea însăşi…Vine cu mâinile goale înaintea regelui – "Iată, Mărite, îţi aduc acum ce mi-ai cerut, tot ceea ce oamenii au realizat până acum, toată înțelepciunea și istoria existenţei lor: S-au născut, au trăit, au murit!…"
