despre tehnologie, singuratate si miturile aferente

Un interesant studiu realizat de „Pew Internet & American Life” pune la îndoială mitul încetățenit conform căruia tehnologiile moderne – cu care ar fi pasămite „bombardat” omul actual – conduc la înstrăinare, izolare și singurătate.

Din concluziile raportului:

1. Americans are not as isolated as has been previously reported.  We find that the extent of social isolation has hardly changed since 1985, contrary to concerns that the prevalence of severe isolation has tripled since then. Only 6% of the adult population has no one with whom they can discuss important matters or who they consider to be “especially significant” in their life.

2. Social media activities are associated with several beneficial social activities, including having discussion networks that are more likely to contain people from different backgrounds. For instance, frequent internet users, and those who maintain a blog are much more likely to confide in someone who is of another race. Those who share photos online are more likely to report that they discuss important matters with someone who is a member of another political party.

3. Some have worried that internet use limits people’s participation in their local communities, but we find that most internet activities have little or a positive relationship to local activity. For instance, internet users are as likely as anyone else to visit with their neighbors in person. Cell phone users, those who use the internet frequently at work, and bloggers are more likely to belong to a local voluntary association, such as a youth group or a charitable organization.  However, we find some evidence that use of social networking services (e.g., Facebook, MySpace, LinkedIn) substitutes for some neighborhood involvement.

4. Internet use does not pull people away from public places. Rather, it is associated with engagement in places such as parks, cafes, and restaurants, the kinds of locales where research shows that people are likely to encounter a wider array of people and diverse points of view. Indeed, internet access has become a common component of people’s experiences within many public spaces. For instance, of those Americans who have been in a library within the past month, 38% logged on to the internet while they were there, 18% have done so in a café or coffee shop.

În ceea ce mă privește, consider tehnologiile moderne ca fiind doar un instrument de comunicare, o unealtă – ce facem cu această unealtă depinde de fiecare dintre noi. Adesea, aceste instrumente ne ajută să comunicăm mai repede, mai ușor și mai departe: telefoanele mobile, instant messaging-ul, rețele sociale, totul contribuie la o mai bună comunicare mai rapidă (dacă nu chiar mai bună) între oameni. Putem transmite date și gânduri la distanțe și cu o ușurință inimaginabilă pentru înaintașii noștri, putem vorbi aproape instantaneu cu oricine de pe glob oriunde există o rețea GSM sau o acoperire prin satelit. Un alt aspect, de regulă neglijat, este acela al schimburilor interculturale, facilitate extrem de mult de expansiunea extraordinară a Internet-ului și a telefoniei mobile. Pentru schimba impresii cu un tanzanian sau chilian nu mai este nevoie să mergem în Tanzania sau Chile, doar să intrăm pe Facebook.

Dar să revenim la instrumente, mijloace și, în special, alegeri. Putem alege să pierdem zile întregi jucându-ne în rețea, putem alege să cunoaștem persoane noi din țări despre care nu știm mai nimic, ne putem închide telefoanele mobile, tăia cablul de Internet și citi „Război și pace” nederanjați de nimeni, putem face cam orice dorim – doar suntem ființe cugetătoare – vorba lui Pascal – și înzestrate cu liber arbitru…Nu e nevoie să blamăm tehnologia pentru lipsa noastră de imaginație. În acest sens, Susan Ertz are o formulare sugestivă: „Millions long for immortality who don’t know what to do with themselves on a rainy Sunday afternoon.”

În concluzie, fiecare epocă cu miturile și dependențele ei. Cert este că tehnologia informațională/comunicațională este mai mult decât utilă – fie și pentru o singură persoană, salvată de pe munte datorită unui banal – astăzi – telefon mobil. Restul sunt doar frici și prejudecăți.

P. S.  Un foarte reușit articol pe tema singurătății (și percepției ei) poate fi citit aici.