diseara in Samarkand…

Legendă orientală:

Se spune că trăia cândva demult, în Bagdad, un foarte bogat negustor. Într-una din zile, în timp ce se plimba prin piaţa centrală a orașului, negustorul îşi zăreşte în mulţime propria Moarte. Aceasta îl observă şi ea, la rândul ei, şi îi face un semn misterios cu mâna. Înspăimântat la culme şi convins că i-a sosit ceasul, negustorul se întoarce degrabă acasă, unde se sfătuieşte cu ai săi ce să facă. Familia îl povăţuiește să plece cât mai repede și cât mai departe din oraş. Aşa se face că negustorul pleacă în îndepărtata cetate Samarkand, pierdută printre pustiurile Asiei Centrale. Ajuns acolo, se afundă cât mai adânc în oraș, hotărând să locuiască într-o căsuță izolată, neștiut de nimeni. Trec câteva zile. Într-o noapte cu tunete şi fulgere, negustătorul aude nişte bătăi în uşă…Tulburat, deschide, pentru a da ochii cu Moartea. Resemnat, înfrând, o pofteşte înăuntru. Știind că sunt ultimele lui clipe, îi spune Morţii: " Gata, m-ai învins. Ai reuşit să mă găseşti şi aici, deși n-o credeam. Dar mai vreau să te întreb ceva, un ultim lucru înainte de a muri: de ce mi-ai făcut semnul acela cu mâna în piaţa din Bagdad ? ". La care Moartea, oarecum surprinsă de întrebare, răspunde: "Aa, nimic deosebit. Mă miram doar ce cauţi în Bagdad, când noi aveam întâlnire peste câteva zile aici, în Samarkand.”