Camil Stoenescu's blog

Un interviu amplu și instructiv acordat de Traian Băsescu lui Cătălin Tolontan. Probabil că puțină cenușă în cap nu strică, chiar acum în ceasul al 12-lea, deși mă tem că e prea târziu…

…atunci când va trebui să aplic ștampila pe unu dintre cele două nume ultravehiculate de o vreme încoace, adică Traian Băsescu și Mircea Geoană.  După cum am mai spus, țin să-mi fiu fidel propriilor convingeri și să-mi exprim opțiunea civică, chit că alternativele ce mi se prezintă pe buletinul de vot nu sunt de natură să mă entuziasmeze prea tare. Însă continui să cred că a nu alege deloc este mai rău decât a alege prost sau aleator.

Ok, acestea fiind spuse, expunerea de motive ar fi următoarea:

• Pentru că realmente nu știu ce e de preferat între un președinte mardeiaș, un pic mitocan și cam lipsit de tact și diplomație și un președinte pe care-l percep ca fiind indecis, slab și influențabil;
• pentru că a fost o campanie plictisitoare (da, chiar așa), murdară, plină de inepții și derizoriu, în care în loc să se prezinte programe și platforme, s-au atacat persoane (atacabile, ce-i drept) și s-au schimbat invective între toate taberele;
• pentru că n-am văzut la niciunul dintre cei doi zmei ceea ce așteptam cel mai mult: programe economice clare, viziuni pragmatice, intenții ferme și asumate, proiecte de dezvoltare în ceea ce privește relansarea unor domenii muribunde, dar cu potențial. De pildă, agricultura;
• pentru că ambele tabere au o istorie consistentă de inițiative economice imbecile – impozitul  forfetar, creșterea aiurea a sectorului de stat bugetivor, pensionări ultrafacile și pensii speciale, promisiuni populiste fără acoperire gen creșterea salariilor profesorilor cu 50% șamd – avem de unde alege – lucru ce mă face extrem de sceptic în legătura cu performanțele guvernărilor viitoare;
• pentru că ambii competitori îmi par exponenții unei ordini și ai unui sistem ce ar fi trebuit să dispară de multă vreme, în schimb de fapt prosperă, sub diverse forme și înfățișări – mă refer aici la sistemul comunist, cu tot ce implică el, începând cu mentalități și terminând cu viața politică;
• pentru că ambii candidați la Palatul Cotroceni au în spate (sau au girat moral și politic) personaje ce-mi repugnă profund pe multiple paliere: Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Marea Vanghelie vs Costică Constanda, Puiu Popoviciu, Elena Udrea, Monica Iacob-Ridzi sau Adriean Videanu. Nu sunt nici unii mai breji ca alții;

Concluzia este simplă și tristă: pentru mine, și Traian Băsescu și Mircea Geoană au șanse egale de a deveni președinții României. 50%, că doar două fețe are o monedă. Dânșii însă cred că au ceva mai multe…

PS  „probabil” din titlu nu este pus întâmplător. Nu am certitudini decât în ceea ce privește știința, restul se poate schimba.

Începând cu sistemul de sănătate. Profesionalismul, seriozitate și abnegație sunt la ele acasă în spitalele patriei. Mai greu cu diagnosticarea – 9 luni pentru a pune un diagnostic de cancer, cazul incredibil al unei studente din Timișoara.

Pe scurt:

We are the rich, the haves, the developed. And most of the rest — in Africa, South Asia, and South America, the Somalias and Bolivias and Bangladeshes of the world — are the nots. It’s always been this way, a globe divided by wealth and poverty, health and sickness, food and famine, though the extent of inequality across nations today is unprecedented: The average citizen of the United States is ten times as prosperous as the average Guatemalan, more than twenty times as prosperous as the average North Korean, and more than forty times as prosperous as those living in Mali, Ethiopia, Congo, or Sierra Leone.

The question social scientists have unsuccessfully wrestled with for centuries is, Why? But the question they should have been asking is, How? Because inequality is not predetermined. Nations are not like children — they are not born rich or poor. Their governments make them that way. (Esquire)

(preluare http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/11/29/stelutele-de-mare-andreea-dumitran-7-zile-pentru-o-viata/)

Andreea Dumitran este în clasa a II-a la Şcoala Generală nr. 1 din Câmpina, învaţă foarte bine şi îi place să picteze. A a împlinit 8 ani pe 28 iulie 2009. Şi tot atunci a început să îi fie rău. A fost internată de două ori în spitale – la Bucureşti şi Câmpina – şi tratată pentru infecţie urinară şi alte afecţiuni minore. După 15 noiembrie 2009, Andreea a ajuns la spitalul „M.S.Curie”, unde a fost consultată de către Dr. Sergiu Stoica, neurochirurg pediatru.

A fost diagnosticată cu tumoră neoperabilă (formaţiune tumorală infiltrativă bulbo-protuberenţială) şi i s-a recomandat transferarea la IOB, pentru tratament citostatic. Părinţii au căutat şi alte soluţii. Au găsit Hadronoterapia (terapia cu protoni şi ioni de carbon), în clinici Germania, Rusia sau Elveţia, cu preţuri cuprinse între 20.000 şi 35.000 de euro. Doar că nu au atâţia bani.

Doar 7 zile mai are la dispoziţie Andreea, pentru a strânge banii necesari tratamentului. A primit deja programarea de urgenţă la o clinică din Rusia, la Moscova. Colegii Andreei, copii de şcoală generală, au reuşit să strângă pentru ea aproape 2.000 de euro, iar consilierii locali Câmpina i-au alocat 10.000 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Banca Transilvania

RON: RO 21 BTRL 0590 1201 U402 73XX

EURO: RO 93 BTRL 0590 4201 U402 73XX

Cod SWIFT: BTRLROBU

Titular: Dumitran Steliana

ING – Bank:

RO 53 INGB 0000 9999 0172 6848

Titular: Dumitran Steliana

BCR:

RON: RO 19 RNCB 0208 0102 2322 0006

EURO: RO 46 RNCB 0208 0102 2322 0005

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Dumitran Alexandru Adrian

Habanera. Μαρία Κάλλας, La Divina.

Nichita Stănescu

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la şapte –
de la şapte pân’ la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.
Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă ţin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
şi cu ochiul în potcoave,
şi cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă…
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în faţă mov şi verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se ştie,
mai aud şi-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi şi a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră,
şi potcoavă
la octavă,
şi uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraş de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
şi din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Şi-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o şa,
pe o şa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.

Organizația Mondială a Sănătății, împreună cu UNAIDS (United Nations Programme on HIV/AIDS) raportează scăderea cu 17% a numărului de noi infecții cu virusul HIV, față de nivelul anului 2001. Proporțional, cea mai mare scădere – de 25% – s-a înregistrat în Asia de Est, în timp ce în Africa subsahariană, declinul a fost de 15%. Dacă nu vi se pare mare lucru, destul să spunem că acel procent modest înseamnă 400 000 mai puține infecții, asta în timp ce 1.9 milioane de africani se îmbolnăvesc anual.

De asemenea, mortalitatea a scăzut și ea cu 10%, odată cu progrele înregistrate de medicină. Cu toate acestea, 2 milioane de oameni încă mor de SIDA anual.

Raportul complet poate fi citit aici iar documente adiționale, se pot găsi aici.

Nostalgii, amintiri și un oraș din vremuri demult apuse

Versuri Ion Nicolescu, interpretare Nicu Alifantis.

Ironie involuntară: joi după-amiază am vizionat – pentru prima dată, spre rușinea mea, recunosc – Oktyabr (Octombrie) de Serghei Eisenstein, film definitoriu pentru ceea ce va însemna manipularea și propaganda în secolul XX. Urmărind ce se întâmplă pe la unele televiziuni autohtone, realizez că nu s-au schimbat prea multe din 1927, afară de detaliile de ordin tehnic, bineînțeles.

Postscriptum Pentru curioși, „Octombrie” descrie așa-zisa „revoluție” bolșevică din octombrie/noiembrie 1917, văzută din perspectiva celor ce au avut câștig de cauză (se știu ei care sunt). Restul este doar istorie și GULAG.