mult a fost, puțin a rămas…
În timp ce peste tot în orașele din Europa Vestică (și mai civilizată) se depun eforturi pentru conservarea centrelor istorice – în care clădiri vechi de sute de ani arată de parcă ar fi fost construite acum câțiva ani – în București puținele clădiri și monumente, rămase în urma sistematizării comuniste și a „dezvoltării” capitaliste haotice ce a urmat după 1989, sunt demolate pentru a fi înlocuite de cubulețe informe de beton, oțel și sticlă. Fenomenul nu datează de ieri, de alaltăieri, fiind simptomatic pentru societatea românească a ultimilor două decenii. Prin aceleași metode ce și-au demonstrat eficacitatea – eternele derogări de la Planul de Urbanism, încălcări flagrante ale unor legi moarte, schimbarea naturii și destinației unor clădiri și spații verzi – s-a ajuns la situația tristă de azi, a unei capitale europene sufocată de poluare și de lipsa spațiilor verzi (Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai mic număr de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor), cu o arhitectură modernă de un gust îndoielnic. Și în timp ce noi ne prezentăm astfel…prin alte părți, nu prea îndepărtate, lucrurile stau altfel.
Ce ar mai fi de adăugat?..Suntem doar geografic europeni, în rest, vorba lui Raymond Poincare, „Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère…”.
Mai multe detalii, cu prezentarea cazului străzii Mântuleasa (Eliade, careva?) se pot găsi aici și aici.
