iarba verde de acasă…
Scanând presa de azi, mi-a atras atenția articolul de mai jos – din categoria legilor halucinant-absurde ale mirobolantei noastre țărișoare: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/861242/Joaca-in-parc-in-grupuri-mai-mari-de-cinci-persoane-interzisa/
Se întâmplă în capitala unei țări europene, măcar în termeni geografici și instituționali, dacă nu și la nivel de civilizație, în anul de grație 2009. Da, într-adevăr, iarba – plantată pe banii din impozitele – se poate degrada iremediabil dacă este călcată în picioare. Ar fi o tragedie națională: alte contracte preferențiale, alte licitații trucate, alte petice de iarba și flori pipernicite plantate cu zeci de mii de euro metrul pătrat (prețul oficial, evident că 80-90% din aceste sume o reprezintă diversele comisioane). Într-o capitală sluțită de construcții anapoda, de reducerea masivă a spațiilor verzi (Bucureștiul este pe ultimele locuri din Europa în ce privește suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor), de poluare și mitocănie, protejarea ierbii este singurul lucru ce a rămas de făcut. Până la viitoarea retrocedare/schimbare a destinației, procedură prin care, din 1990 până astăzi, jumătate din parcurile bucureștene au dispărut sub betoane.
La Paris te poți tolăni pe iarbă în Grădinile Luxembourg, la Londra te poți plimba pe unde vrei prin Hyde Park, în Central Park din New York oamenii merg la picnic…în România iarba este sacrosantă. Păcat că nu se aplică această logică strâmbă și în cazul defrișărilor, legale sau ilegale, contează prea puțin. Dar copacii sunt mai de preț tăiați, am uitat…Mă întreb de ce nu impun și o limită de greutate a grupurilor de 5 persoane, să fie totul limpede. Ce mai urmează: să se interzică mersul pe stradă pentru că se poate strica asfaltul?
E un aspect minor, dar relevant, al degradării cvasi-generale a acestei țări. Mentalitatea de administrator de bloc comunist iese foarte clar la iveală. Plebea este bună și demnă de consultat doar când trebuie să voteze. Țară tristă, plină de umor, vorba lui Caragiale…
În ceea ce privește titlul de mai sus, iarba verde de acasă mă face să-mi fie tot mai dor de cea din afară.
