Kamikaze
„anul nou 1945.
Baza aeriana Hiro din Honshu-ul de Nord. Căpitanul Joshiro Tsubaki, comandantul bazei, tocmai convocase o adunare extraordinară.
Tăceam cu toții, nu se auzea decât plânsul ploii pe acoperiș. Căpitanul ne-a permis să ne așezăm, el însuși ședea cu mâinile încrucișate, împungându-ne pe rând, pe fiecare cu privirea. După o clipă, care nouă ni se păru o veșnicie, spuse:
- În sfârșit, a venit timpul. Ne aflăm în fața unor hotărâri capitale…
Dupa care tăcu. Eu însă simțeam cum mă cuprinde frica, o frică mai mare decât toate cele pe care le cunoscusem până atunci. Intrase moartea printre noi, pusese stăpânire pe fiecare. Iar cuvintele căpitanului sunaseră atât de ciudat…
- Niciunuia dintre voi, care nu-i în stare sa-si dea viata pentru marele imperiu japonez, nu-i voi cere s-o facă. Cel care însă nu-i capabil să onoreze această cinste, să ridice mâna.
Se făcu din nou liniște, moartea devenise aproape palpabilă. Apoi, ezitant, timid, unul ridica mâna. Al doilea…al treilea…al cincilea…Șase, în total. Trebuia sa mă hotărăsc, să aleg între viață și moarte. Sigur, da, categoric vreau să traiesc! Dar mâinile mele tremurătoare rămaseră încremenite. Voiam să le ridic, dar ele nu mă ascultau.
- Așa, spuse căpitanul privindu-i pe cei care ridicaseră mâna. Aici, continuă el arătându-i pe cei șase, toți cu fețe de cenușă, aici se află șase insi care și-au manifestat lipsa lor totală de patriotism și curaj. Ei bine, acești indivizi vor alcătui prima grupă de șoc a bazei noastre!
Asta ne-a tăiat respirația pe care și-așa ne-o auzeam de multă vreme. Șase oameni de la baza noastră fuseseră aleși pentru a muri primii…
Primele bombe umane de la baza Hiro."
Ryuji Nagatsuka - "Am fost un kamikaze"
–
mă întreb eu ce aș fi făcut…
