exerciții de ipocrizie

08/04/2014

Când crezi că vehemența și miștocăreala țin loc de argumente pertinente și logice.

Când crezi că accesul facil la informație – specific epocii moderne – te face automat expert în domeniul respectiv.

Când te crezi spiritual și acid, dar de fapt ești doar mârlan și needucat.

Când logica ta se derulează pe firul lui „dacă mie nu-mi place/dacă eu nu înțeleg atunci sigur e o prostie/nu are sens”.

Când ești gras și nu tocmai un Adonis, dar vrei femei suple și frumoase.

Când crezi că misoginismul și mitocănia te fac interesant și „adevărat”.

Când nu poți distinge între opinii și fapte, între autor ca persoană și ceea ce enunță acesta.

Când deviezi și reduci mai toate disputele la atacuri la persoană.

Când ai învățat (o spoială de) istorie de pe Discovery și relații internaționale de pe Realitatea TV – eventual CNN, în cel mai fericit caz – iar asta nu te împiedică să emiți sentințe categorice în materie de istorie și politică internațională. De fizică, inginerie și alte minuni nu mai vorbesc.

Când înfierezi la alții defecte față de care manifești indulgență când le (re)găsești la tine.

Când generalizezi și etichetezi – pentru că e mai comod din punct de vedere intelectual – în loc să judeci diferențiat, nuanțele fiind pentru tine doar „chestii” ce țin de pictură.

Când îți disprețuiești, „în bloc” și categoric, țara și poporul, însă te ofuschezi teatral când alții (străinii) fac la fel.

Când lauzi azi ce criticai ieri, cu aceeași „convingere” de nestrămutat.

Când niciodată nu-ți poți recunoaște și asuma propriile greșeli și erori de judecată, din orgoliu sau încăpățânare prostească (mereu alții, ceilalți, sunt de vină).

Când ești mitocan, misogin și mârlan în scris, dar apoi, când ești contrazis cu argumente, îl iei în brațe pe „doar trollam” (orice ar însemna asta).

Când ești anti-elitist și „anti-snob” doar pentru că ești semidoct; evident, fără să fii conștient de asta.

Când ești „om dintr-o bucată” și nu știi să diferențiezi și să nu judeci pripit, preferând să gândești simplist și superficial („ori e albă, ori e neagră”).

diferențe

04/04/2014

1995, Suedia. Mona Sahlin, vicepremier la acea vreme, și-a cumpărat câteva nimicuri de uz personal (haine și ciocolată de vreo 100 de euro, de unde și numele de „afacerea Toblerone”) folosind pentru asta cardul de credit destinat cheltuielilor de serviciu. Un ziar suedez a aflat toată povestea și, ușor de imaginat, de aici a ieșit mare scandal. Astfel, deși după a depus banii la loc în contul ministerial, iar instanța – judecând-o la cererea ei – a găsit-o ulterior nevinovată, gestul său a fost condamnat de un larg spectru al societății suedeze. Candidată, la avea vreme, la posturile de președinte al Partidului Social Democrat și, implicit, de prim ministru, Mona Sahlin a ratat o întreagă carieră politică prin acea neglijență, iar numele său a rămas legat până acum, în Suedia, de „manevrarea” frauduloasă a banului public.

Este o poveste amuzantă, îndepărtată și banală în România, care cel mult ne-ar face să zâmbim amar, aici în țara unde doar fraierii mai sunt cinstiți, iar politicienii care păgubesc statul cu zeci de milioane de euro nu se lasă duși din funcții decât cu forța, obligați, condamnați prin sentințe judecătorești definitive, pozând mai apoi în victime ale „sistemului”.

despre hipsteri

02/04/2014

Oscilând între marotă modernă și clișeu facil, tare drag mai ales semidocților, „hipster” a devenit termenul-umbrelă, marfă de import prost asimilată, prin care mințile odihnite autohtone desemnează peiorativ tot ce nu înțeleg și/sau nu acceptă.

Prin urmare,

Îți place să citești, eventual (și) literatură contemporană? Ești hipster!

Nu-ți place muzica nouă și proastă, preferând-o în schimb pe cea „veche” sau cvasi-necunoscută? Ești hipster!

Nu ești de acord că orașele românești sunt făcute doar pentru mașini, nu și pentru pietoni și bicicliști? Ești hipster!

Respecți regulile și pe ceilalți, eventual ești (și) politicos? Ești hipster!

Nu ești pasiv, te implici social, mergi la proteste? Ești hipster!

Votezi conform valorilor personale, nu în funcție de „cine are șanse”? Ești hipster!

Nu-ți place vulgaritatea și prostia, alegând astfel să te uiți rar sau deloc la televizor? Ești hipster!

Nu ești microbist? Ești hipster!

Ești mai degrabă idealist, nu faci paradă de ignoranță și „pragmatism” semi-primitiv? Ești hipster!

Nu te interesează „viața/troaca” politică? Ești hipster!

Te interesează istoria și apreciezi trecutul? Ești hipster!

Și toate acestea pentru că etichetările sunt mereu mai comode și necesită mult mai puțin efort mental decât nuanțele și diferențierile.

imposibila alteritate

31/03/2014

Există un experiment psihologic destul de simplu prin care se testează vârsta mentală (capacitatea de abstractizare și anticipare) a copiilor. Astfel, doi copii de aceeași vârstă fac cunoștință într-o cameră. Unul dintre ei, singur în cameră, ascunde o jucărie sub pat și apoi pleacă din cameră. În timpul absenței lui, al doilea copil – subiectul testat – ia jucăria de sub pat și o pune într-o cutie. Apoi, psihologul îi pune ultimului copil următoarea întrebare, simplă în aparență (pentru un adult): „unde va căuta primul copil jucăria, când el se va întoarce în cameră?”

Copiii (normal dezvoltați) mai mici de 4 ani, vârstă la care capacitatea – oarecum abstractă, de a concepe faptul că ceilalți pot dispune de alte informații decât ei, și acționa, astfel, diferit – încă nu s-a dezvoltat, aleg cutia. După 4-5 ani lucrurile se schimbă, iar mintea și dezvoltarea psihologică evoluează. Este unul din testele folosite pentru a detecta sindromul Asperger, o formă oarecum mai blândă de autism.

Cam așa se întâmplă și cu oamenii „mari” și rigizi, care nu pot sau, și mai grav, nu vor să se pună în locul altcuiva, iar o altă perspectivă devine astfel imposibilă pentru ei. Dau dovadă de o vârstă mentală complet adecvată comportamentului lor.

dezastru ~ etimologie cosmică

27/03/2014

În română neologismul „dezastru” (nenorocire, catastrofă) a fost împrumutat și adaptat  – ca multe altele, în secolul XIX – din franțuzescul désastre. Acesta, la rândul lui, provine din contopirea prefixului grecesc (ulterior latinesc) dus/dis (rău, malefic) și ἀστήρ (astro = stea, astru, aster în latină). Cu alte cuvinte, „stea rea”, astru de rău augur. Pe aceeași linie avem în engleză disaster.

De unde asocierea aceasta, greu de intuit la prima vedere, dintre un obiect cosmic și fenomenele pământești? În vechime, timp de cea mai mare parte a istoriei omenirii, cometele și meteoriții (stelele căzătoare) au fost considerate semne de rău augur, adesea expresia voinței zeilor, care aduceau (sau prevesteau) tot felul de nenorociri/dezastre: foamete, războaie, ciumă etc. Sau cum gândirea magică e peste tot și umple toate golurile cu „explicații”.

spiritul veacurilor

24/03/2014

istorie

Un telefon cu fise, din anii 90, sub o placă memorială dedicată lui Eminescu (secolul XIX), montată, după toate aparențele, înainte de 1989, pe care placă e lipit un abțibild idiot anti-avort tipic secolului XXI românesc.

profeție

21/03/2014

Europa va lăsa povara trudei fizice, mai întâi agricultura și mineritul, mai apoi aspra trudă din industrie, pe seama raselor colorate, iar ea însăși se va mulțumi cu rolul de rentier și, în acest mod, va deschide poate calea pentru emanciparea economică și, ulterior, pentru cea politică a raselor colorate.

Un economist german scria asta pe la 1906, în plină epocă a capitalismului (imperialist), citat de Eric Hobsbawm în Era Imperiului.

cuvinte uzate

17/03/2014

Sau cum, când repeți prea des și aiurea ceva, sensul și valoarea sa se pierd:

hipster

clișeu

snob

elită

intelectual

mass media

social media

argumentare

legitimitate

online

trolling

memă

respect

capitalism

democrație

integritate

populism

echitate

reducționism

14/03/2014

Există (doar) trei categorii de oameni:

Cei care traversează mereu strada pe roșu, chiar dacă trec mașini.

Cei care se opresc la culoarea roșie a semaforului și, dacă nu sunt mașini, traversează.

Cei care așteaptă mereu cuminți la semafor și nu trec niciodată pe roșu, chiar dacă e strada goală.

revoluția industrială

10/03/2014

Industrial Revolution

Karl E. Case, Ray C. Fair, Sharon M. Oster, Principles of macroeconomics


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,905 other followers